strada imposibila
Vineri, Ianuarie 19th, 2007strada adaugata pasilor tai, lumina adaugata privirii, camera adaugata intrarii tale, realitate adaugata cuvantului, eu adaugat unui gest al tau.
tu vii cand se insereaza, cu intunericul asaltandu-ti privirile si cu toate casele care-ti arunca impertinente ocheade. copacii iti imbratiseaza umbra cu umbra lor, caldaramul iti saruta febril talpile reci, aerul te mangaie nestapanit, pe dinafara si pe dinauntru, frigul te infioara, te patrunde, iar eu astept neputincios o bataie in perete. si iti scriu toate scrisorile astea, atatea scrisori ti-am scris, fasii din mine care s-au desprins cu totul, fiecare are propria ei identitate, locul ei precis in lume, viata ei. scrisorile mele catre tine sunt ca o familie, cu intimitatile lor, cu prieteniile lor, cu furiile lor, cu dezamagirile lor, cu dorul lor, cu secretele lor. atatea scrisori ti-am scris… scrisorile mele, inconstientele mele. scrisorile mele nu se indoiesc nici cand sunt impaturite si nu se tem, nici nu le trece prin minte ca ar putea ajunge gramada, de-a valma, in cutia comuna si ca li se pot schimba si lor ordinea si rostul…sarmane foi, sarmane petale firave. scrisorile mele turnate in ceata iti sunt strazi, strazi adaugate pasilor tai.
tu vii cand se insereaza, vii ca eu sa-ti sarut urma unui zambet fugar, sa-ti sarut umbra unei suvite suflate de respiratia mea, sa-ti sarut trecerea. dar nu, e doar un vis despre cel care as fi putut fi, promisiune uitata a unei alte vieti, dureroasa asteptare, clepsidra, naluca.
doar cand se insereaza, vii iarasi sa-ti sarut nestarea.
